Taz & Lorică, la interviu: 7 întrebări pentru portarii echipei Pro Sport Vârfu Câmpului!

A început vacanța în fotbalul județean, dar îi ținem în priză pe băieții lui Cip Dobincă. Nu cu mingea, ci cu întrebările prin care încercăm să-i cunoaștem mai bine, pe fiecare în parte.

În această săptămâna a venit momentul să-i intervievăm pe portarii noștri, ”îngerii păzitori dintre buturi”, pentru a folosi o metafora veche, dar încă la modă, Cojocaru Ionuț și Florea Dorin. Adică pe Taz și Lorică.

Băieți, doar 7 goluri primite în 12 etape, de departe cea mai bună apărare la Ligii a 4-a. Care este secretul acestei statistici excelente.

Taz: Da într-adevăr este ce-a mai buna defensivă datorita experienței lui Coso și Otro, care se completează perfect. Cei doi ne-au ajutat sa nu ajungă multe mingi pe poarta.

Lorică: Oricine apără, intram în teren și vrem sa nu primim gol. Este, în aceeași măsură, și meritul fundașilor. Când ai o apărare bună și tu ca portar ai mai multa siguranță.

Vă completați reciproc, jucați fiecare același număr de minute. Dar am observat că Ionuț joacă mai mult în deplasare și Dorin acasă. De ce?

Taz: Da, ne completam perfect. Asta este important!

Lorică: Ne completam reciproc, pentru că suntem și prieteni, noi niciodată nu ne supărăm unu pe celălalt. În legătură cu cine apară acasă și cine în deplasare, deciziile sunt toate ale domnului antrenor Ciprian Dobinca. De exemplu în sezonul trecut am aparat eu mai multe meciuri în deplasare

Ionuț – pe tine te cunoaște lumea ca Taz, iar pe tine, Dorin, ca Lorică. De unde vă vin aceste porecle?

Taz: Porecla o am de la vârsta de 5 ani, adică de mic copil. Și toți mă știu de Taz in cartier și dacă mă strigă cineva Ionuț nu mă întorc! 🙂

Lorică: De mic copil toți îmi spuneau Dorica. Lumea fotbalului mă cunoaște de Lorica de 8 ani, de când m-am întors acasă din străinătate. Am jucat 3 sezoane la Albești, unde cei de acolo, în frunte cu Braduț Brașoveanu, în loc de Dorică îmi spuneau Lorică și de atunci toți din lumea fotbalului îmi spun Lorică. Dorin îmi spun doar soția și neamurile din partea ei.

Lumea fotbalului din Botoșani vă știe ca fotbaliști, portari acum la Vârfu Câmpului. Dar care sunt meseriile voastre în viața de zi cu zi?

Taz: Mă ocup cu arta fierului. Confecții metalice de toate felurile.

Lorică: Lucrez în construcții din 2000. 16 ani în străinătate și de 9 ani în Botoșani.

Apropiații voștri se mai supără când și duminica aveți treabă, pe stadioanele din județ sau vă înțeleg pasiunea?

Taz: Nu este nici o problema, chiar este o bucurie, de când avem toate meciurile filmate, pentru Ianis, băiatul meu. Îl vede pe tata la treabă!

Lorică: La mine nu au fost niciodată probleme. Toți care mă cunosc știu ca dedic ziua de duminică fotbalului.

Care a fost, din punctul de vedere al fiecăruia, cel mai greu meci al sezonului, aici incluzând și succesul din cupă?

Taz: Din punctul meu de vedere cu Inter Dorohoi am avut un meci foarte dificil.  

Lorică: Și eu zic că am avut contra Dorohoiului cel mai greu meci al turului. 

În tur, 11 victorii și o remiză în 12 runde. Care este obiectivul pentru returul sezonului?

Taz: Sa fim la fel de concentrați ca și în tur. Și în primul rând, să fim cu toții sănătoși!

Lorică: Obiectivul în retur? Cât mai multe victorii fără gol primit!